Analize Laborator & Monitoring

Pentru fiecare produs este calculat un factor de alcalinitate. Cu ajutorul acestui factor este posibilă calcularea concentrației prin alcalinitate.

Într-un balon gradat de 100 ml se toarnă 50 ml de emulsie și apă până la 100 ml. Se adaugă 7 ml de acid nitric concentrat (HNO3, 65%). Flaconul este păstrat într-un cuptor la 85°C peste noapte. A doua zi, după răcire, se măsoară stratul superior de ulei.

Pentru fiecare produs a fost calculat factorul de divizare cu acid. Valoarea separării cu acid se multiplică cu factorul de divizare acidă pentru a obține concentrația prin splitare cu acid.

Prin această metodă se separă tot uleiul, inclusiv uleiul parazit. Nu se poate determina distinct uleiul parazit din emulsie sau fracția de ulei și esteri furnizată de produs fără analize și calcule suplimentare.

TDS reprezintă o măsură a conținutului combinat al tuturor substanțelor anorganice și organice conținute într-un lichid, în suspensie moleculară, ionizată sau micro-granulară, inclusiv în soluție coloidală.

TDS definește solidele cu dimensiuni mai mici decât dimensiunea de filtrare, de regulă filtru cu pori de doi microni sau mai mici.

High-performance liquid chromatography este o tehnică din chimia analitică utilizată pentru a separa, identifica și cuantifica fiecare component dintr-un amestec.

Metoda se bazează pe pompe care trec un solvent lichid sub presiune, conținând proba, printr-o coloană umplută cu un material absorbant solid. Componentele probei interacționează diferit cu acest material, ceea ce conduce la separarea lor.

Spectroscopia în infraroșu cu transformare Fourier este utilizată pentru obținerea unui spectru infraroșu de absorbție sau emisie al unui solid, lichid sau gaz.

Un spectrometru FTIR colectează simultan date de înaltă rezoluție spectrală pe o gamă largă de lungimi de undă. Transformarea Fourier este necesară pentru conversia datelor brute în spectrul real.

Analiza ICP (Inductively Coupled Plasma) este o tehnică de identificare și măsurare a până la 70 de elemente metalice.

ICP-AES, adică spectroscopia de emisie atomică, poate determina concentrațiile elementelor majore și detecta majoritatea elementelor din tabelul periodic, cu rezultate fiabile pentru aproximativ 70 de elemente.

ICP-MS, adică spectrometria de masă, este extrem de sensibilă și capabilă de analiză multi-element la nivel foarte scăzut, chiar și de ordinul părților pe trilion.

Spectrofotometria vizibilă în ultraviolet se referă la spectroscopia de absorbție sau reflexie în zona spectrală UV-Vis.

Absorbanța sau reflectanța din domeniul vizibil influențează direct culoarea percepută a substanțelor. Metoda este folosită frecvent în chimia analitică pentru determinări cantitative, inclusiv pentru ioni metalici, compuși organici conjugați și macromolecule biologice.

Conductivitatea electrică este o mărime fizică ce caracterizează capacitatea unui material de a transporta sarcinile electrice într-un câmp electric. Unitatea de măsură este Siemens pe metru (S·m−1).

O creștere a conductivității poate indica o creștere a sărurilor în emulsie, cauzată de apă dură sau de prezența clorurilor, acestea putând reduce stabilitatea emulsiei și favoriza apariția ruginii.

Două grame de așchii standard din fontă, așezate pe un filtru de hârtie, sunt udate cu 2 ml de emulsie și păstrate la temperatura camerei timp de două ore.

Dacă emulsia și-a pierdut capacitatea anticorozivă, așchiile încep să producă rugină, iar pe hârtia de filtru apar pete roșii. După două ore, așchiile sunt îndepărtate, iar petele sunt comparate cu un model standard.

IPBC, adică Iodopropinil Butil Carbamat, este un membru al familiei de biocide din carbamat.

Câțiva mililitri de emulsie sunt tratați cu reactivi care pătrund în celulele bacteriilor sau fungilor și reacționează cu enzimele acestora, formând o substanță fluorescentă.

Substanța fluorescentă este contorizată cu un laser. Fiecare celulă devine fluorescentă, astfel încât laserul numără toate celulele din probă.

Se rulează apoi un protocol de validare pentru compararea rezultatelor cu cele obținute pe plăcile cu agar. Timpul necesar pentru obținerea numărului total de celule viabile este de aproximativ 90 de minute.